Relatia cu partenerul dupa nasterea copilului
Venirea pe lume a unui copil iti transforma viata. Printre multimea de schimbari aparute, vei avea nevoie sa iti faci timp pentru relatia cu partenerul tau.
Rutina zilnica, viata sociala si chiar lucrurile despre care vorbeai cu partenerul tau, toate vor fi schimbate de aparitia in familie a bebelusului. Asa cum se intampla cu orice schimbare majora care are loc in viata noastra, vei avea nevoie de timp ca sa te obisnuiesti cu “noua viata” demamica; astfel e de asteptat sa apara mici neintelegeri, pana cand tu si partenerul tau veti gasi noi modalitati de a petrece timp impreuna.
Felul in care voi va intelegeti, va comportati si va vorbiti unul altuia este important si pentru bebelusul vostru!
Petreceti timp impreuna singuri!
Incercati sa gasiti in fiecare zi un pic de timp pe care sa-l petreceti impreuna pentru a va impartasi gandurile si sentimentele. Un nou membru in familie (bebelusul) declanseaza emotii pozitive puternice, dar si ingrijorari la fel de mari (atat pentru mama cat si pentru tata); impartasiti partenerului bucuria, dar si ingrijorarile pe care pe care le simtiti – e mai usor sa gasiti solutii la problemele dumneavoastra impreuna cu partenerul.
Faceti planuri impreuna pentru familia dumneavoastra!
Organizarea unui week-end la munte, a unei seri cu cativa prieteni apropiati sau a unei zile de nastere pot fi un motiv de bucurie si satisfactie. Tineti insa cont de parerea partenerului dumneavoastra atunci cand faceti planuri! Impartasiti-va ideile despre organizare (mancare, muzica, etc) si fiti flexibili la nevoile celuilalt!
Impartasiti-va sperantele, visele si dorintele!
Discutandu-le cu partenerul, dorintele dumneavoastra vor fi mai aproape de realizare. De asemenea este important pentru amandoi sa va cunoasteti idealurile, planurile de viitor, visele si sperantele. Faceti-va timp pentru a va spune “Eu mi-as dori……..” sau “Mi-ar placea….”; exprimarea in cuvinte a dorintelor il ajuta pe partener sa va cunoasca, dar si pe dumneavoastra sa va puneti ordine in idei si sa va stabiliti prioritatile.
Ajuta-l sa fie tata!
Pentru partenerul tau rolul de tata poate fi mai neclar decat crezi sau ti-ai dori – are uneori nevoie de ajutor si nu de critica, pentru a intelege ce are de facut – un curs pentru parinti, carti, articole pe internet pot fi de mare ajutor unui barbat aflat la inceputul calatoriei alaturi de copilul sau.
Nu incercati sa faceti toate lucrurile singura!
Desi poate fi greu pentru un barbat sa-si asume rolul de tata si sa va ajute in ingrijirea copilului, a nu-l implica in problemele de ingrijire, inseamna a-l indeparta de propriul copil! Este foarte important sa participati in egala masura la ingrijirea si cresterea copilului, inca din primele lui zile de viata. Cand ii faceti baie, cand il hraniti, cand il culcati, cand ii cititi sau va jucati cu el, acestea sunt momente la care si tatal copilului trebuie sa fie alaturi. Atunci cand il hraniti, tatal poate sa-l tina in brate, puteti sa ii cititi pe rand cate o poveste sau sa faceti impreuna baie cu copilul.
Vorbiti despre sentimentele voastre!
Fie ca sunt bucurii, fie ca sunt ingrijorari, este important pentru viata de cuplu ca partenerul dumneavoastra sa stie cum va simtiti si ce ganditi, in special intr-o perioada atat de sensibila precum cea care urmeaza nasterii unui copil.
Relatia dintre parteneri este la fel de importanta ca si relatia pe care o aveti cu bebelusul. Incercati sa va faceti timp (macar o data pe saptamana) pentru a discuta despre voi, pentru a va “reintalni”unul pe celalalt.
Psiholog Stancescu Raluca
MINDCARE – Centru de psihoterapie si consiliere psihologica
Adaugat la: 20 februarie 2008
Apreciaza articolul:
Etichete: mamici dupa nastere
Comentarii
draga cititoare vreau sa imi impart bucuria cu voi .k am un sot bun si este un tatic iubitor si atent..in prima seara dupa ce am nascut prin cezariana,fiindk eu nu puteam s fac niq,el isi skimba fetitza de pampers.. :P insa cu cateva luni inainte imi zicea k nu o sa poata sa faca asta k ii e frik de bebelusi
Ce putem face daca partenerul refuza cartile sau articolele pe care i le sugerez pentru a-si putea imbunatati cunostintele in materie de "cum sa fii tatitc" si nici daca incerc eu sa-i explic nu esteprea incantat; daca ii spun ce vreau,ce ma doare...etc si el vede in asta doar un mod de a ma plange si a ma victimiza;daca refuza sa ia parte la activitatile zilnice ale copilului din motiv ca eu stiu mai bine ca el si nu are rost sa se complice?
Autentifica-te pentru a adauga un comentariu



